En cours de chargement...
Una antulugia nova ? Era più chè ora. Ci sò stati tanti è tanti anni d'aspittera, di prughjetti cumenci è mai purtati à fini, ancu da autori di prima trinca. Eccu la in fatta fini l'antulugia ginirali nova. Forsa si hè pussuta fà a so pruduzzioni parchì l'autori, ghjovani è dicisi, anu sceltu di viaghjà subitu, prima d'avè trovu tutti i risposti à tutti i quistioni pussibuli. Un voli dì ch'elli si ni sianu scurdati di a riflissioni teorica nicissaria, ma ùn anu aspittatu d'avè arrigulatu tuttu par travaglià.
In fatti, l'emu vista, u solu prughjettu da paragunà cù issa antulugia nova, saria quillu d'Yvia Croce, chì tratta di tutti l'epichi, tutti i formi literarii è tutti i lingui. Ma basta à guardà l'annu ch'ellu hè statu scrittu u libru, è à pinsà à tutti i publicazioni novi da tandu, par veda ch'ellu ùn pò essa cà anticognu. Oghji, ch'ella asisti una literatura corsa ùn ni dubiteghja nimu, almenu trà quilli chì s'intaressanu à issa quistioni.
Cusì u bisognu era prima, di sicuru, di metta à ghjornu u listinu di l'autori, fendu ci entra i più ricenti è a so produzzioni d'altissima qualità. Ma ci eranu dinò altri scelti da fà, senza essa certi di a risposta. Una, chì ordini di a prisintazioni, tematicu o crunulogicu ? L'autori anu sceltu u sicondu. Un era u soli pussibuli, ma di sicuru era u più chjaru da ch'ellu truvessi faciuli ciò ch'ellu cerca u littori è ch'ellu avessi una idea di l'evuluzioni di a literatura, chì và cù a storia stessa.
U criteriu maiò hè statu a qualità literaria, ma ùn hè statu lacatu da cantu u valori culturali, antrupulogicu, patrimuniali. E anu vulsutu l'autori prisintà una literatura viva, sempri in traccia di fà si in un prucessu mai compiu, di prupona " una prumessa ", mancu à pena cum'elli dicinu " un cunservatoriu o un panteone ". Vultendu à u sensu primu di a parolla, una antulugia saria a scelta di i fiori d'una literatura.
Ma pà i literaturi dimu ufficiali, francesa o taliana o altra, si cunnoscinu faciuli i limiti di u campu duv'è omu i cerca i fiori : sò quilli di a lingua. Nimu pinsaria à fà entra in a literatura francesa o inglesa libri scritti in altri lingui, ancu chì l'autori fussinu d'urighjini francesa o inglesa è cù temi ligati cù issi paesi. Pà a Corsa, a difficultà prima hè à puntu di difiniscia u pratu duv'elli si coglinu, di stabuliscia ni i tarmini.
Chì i Corsi ùn hè tantu ch'elli scrivinu in lingua corsa, è sò difiniti à spessu cum'è un populu di l'uralità. Ma ùn ci voli micca à sbaglià si : ùn sò mai stati in a situazioni d'un populu chì nimu saparia leghja nè scriva. Scriva anu sempri scrittu certi autori corsi, in i lingui maiò di a so epica. Hè nurmali chì in l'antulugia ci entrinu " tutti i scritti prudutti da autori sciuti da a cumunità isulana, pocu impremi a so appartinenza o a so lingua di sprissioni literaria ".
Ci voli à essa cuscenti ch'ella hè una situazioni (nurmali) di literatura d'un populu duminatu. Un anu impiditu i cunsiderazioni ginirali di fà u travagliu cuncretu è d'aduniscia i testi corsi di qualità. Certi saranu dighjà cunnisciuti da u littori, chì i ritruvarà cù piacè è cù l'aiutu di prisintazioni è spiicazioni ghjuvativi. Altri saranu da scopra. Cusì saranu i testi literarii in talianu chì à tempu (in a siconda mità di u xixu) issa literatura corsa in lingua taliana hè ghjunta à un livellu altissimu, è ùn ci era più u litturatu chì i pudia leghja.
I prisintazioni è i cumenti chì no diciamu portanu l'elementi chì ci voli da capiscia i testi, è solu elli, senza annigà mai i testi stessi à mezu à troppu rimarchi o spiicazioni sapienti. Issu equilibriu hè quillu chì si ritrova sempri, sia pà a scelta di l'autori, sia par l'assestu ginirali di l'opara. Eccu quì u fior di a nostra literatura. Ni pudeti rispirà u prufumu. Ghjuvan Maria Arrighi (prefaziu)