Odissea Spațială Secuiească. Odissea Spațială Secuiească, #1

ESS Urtalicska (Roaba Spa?iala) nu este o nava spa?iala obi?nuita, iar echipajul ei este departe de standardele rafinate ale Star Trek. Povestea urmare?te jurnalul de bord al unui capitan secui, un om pragmatic, cinic ?i adesea mahmur, care încearca sa navigheze prin absurdul secolului XXIV. Într-o lume în care Imperiul Sovietic a revenit, iar tehnologia americana de vârf este mânuita de oameni care tânjesc dupa slanina ?i palinca, supravie?uirea devine o forma de arta improvizata.
Principalele fire narative includ: Conflictele Absurde: De la lupta cu o "lipitoare-sonda" sovietica (pe care voluntarul american Jancsi-Ajtó încearca sa o doboare cu un briceag secuiesc) pâna la distrugerea accidentala a unei sonde chineze?ti printr-o simpla apasare gre?ita de buton, nava trece constant prin situa?ii limita rezolvate prin metode neortodoxe. Via?a la Bord: Echipajul este un amestec colorat de personaje: Frédi, for?a bruta care se casatore?te la be?ie ?i uita cu cine; Mózi, ofi?erul cu privire cuceritoare dar adesea fara pantaloni; Szidike, care pleaca spre Pamânt însarcinata; ?i Márta, ?amana-filozof a navei.
Tragedie ?i Sacrificiu: Dincolo de umorul grosier, jurnalul atinge note melancolice prin moartea lui nea Karcsi, mecanicul care se sacrifica în motorul de fuziune din cauza dorului de casa ?i a "razboiului rece" intern, lasând în urma doar o cheie fixa de 22. Misterul "K. I.": Un personaj fantomatic, probabil István Kovács, bântuie nava, lasând mesaje scrise cu fasole sau pasta de din?i pe oglinzi, provocând autoritatea ?i sanatatea mintala a capitanului.
Concluzie: Punctul culminant al acestei secven?e de jurnal este momentul în care nava, divizata de un razboi civil între "sectoarele de sus ?i de jos", se reunifica în jurul unui foc de tabara improvizat în hangar. Capitanul î?i jertfe?te propria buda de lemn (adusa cu greu de pe Pamânt) pentru a face focul, iar echipajul se regase?te în aburii palincii ?i în acordurile unui cântec popular vechi. "Ceva"-ul pe care îl cautau nu era o destina?ie stelara, ci acea farâma de umanitate ?i solidaritate bruta care îi ?ine lega?i în imensitatea rece a cosmosului.
Este o satira taioasa despre natura umana, dorul de casa ?i capacitatea de a gasi umor chiar ?i atunci când universul pare sa scrie "E?ti un prost!" pe ecranul principal.