În a doua jumatate a mileniului 1, într-o margine a târgului Giurgiu, din lunca Dunarii, în partea de miazazi, principalul obiectiv pe care-l puteau vedea locuitorii, în afara de port, era o cetate cu aspect de fort, solida, nu prea înalta, cu ziduri de piatra, construita, între anii 536 - 538, de catre eparhul Ioannes, comandantul suprem al trupelor militare din regiune, din ordinul împaratului bizantin Justinian.
Era o cladire poligonala, neregulata, cu ziduri groase, cu fundamentul din blocuri mari, nu foarte vasta, dar a?ezata în centrul unui ostrov cu iarba deasa, pe un teren nisipos ?i, mai ales, prevazuta cu o curte interioara ?i cu numeroase anexe, pentru solda?i, ceea ce autohtonilor le impunea un teribil sentiment de siguran?a. În spa?iul înconjurator se aflau bucatarii, dormitoare, grajduri, sali pentru arme ?i alte amenajari, care toate contribuiau ca fortarea?a sa capete un aer cazon; dincolo de gardurile de piatra însa, peste Dunare, apoi peste câmpia dreapta, napadita de pomi, catre sud se întindea lunca fluviului, verde ?i mla?tinoasa, acoperita de mari tufi?uri, dominata la est de port iar la vest ?i spre nord de ora?, iar asta îi dadea mai degraba o înfa?i?are de castel cochet, decât de garnizoana.
În a doua jumatate a mileniului 1, într-o margine a târgului Giurgiu, din lunca Dunarii, în partea de miazazi, principalul obiectiv pe care-l puteau vedea locuitorii, în afara de port, era o cetate cu aspect de fort, solida, nu prea înalta, cu ziduri de piatra, construita, între anii 536 - 538, de catre eparhul Ioannes, comandantul suprem al trupelor militare din regiune, din ordinul împaratului bizantin Justinian.
Era o cladire poligonala, neregulata, cu ziduri groase, cu fundamentul din blocuri mari, nu foarte vasta, dar a?ezata în centrul unui ostrov cu iarba deasa, pe un teren nisipos ?i, mai ales, prevazuta cu o curte interioara ?i cu numeroase anexe, pentru solda?i, ceea ce autohtonilor le impunea un teribil sentiment de siguran?a. În spa?iul înconjurator se aflau bucatarii, dormitoare, grajduri, sali pentru arme ?i alte amenajari, care toate contribuiau ca fortarea?a sa capete un aer cazon; dincolo de gardurile de piatra însa, peste Dunare, apoi peste câmpia dreapta, napadita de pomi, catre sud se întindea lunca fluviului, verde ?i mla?tinoasa, acoperita de mari tufi?uri, dominata la est de port iar la vest ?i spre nord de ora?, iar asta îi dadea mai degraba o înfa?i?are de castel cochet, decât de garnizoana.