Se spune ca Infernul nu este un loc, ci o voin?a, iar atunci când acea voin?a capata forma, lumea însa?i începe sa se frânga sub greutatea ei, iar Melissa simte asta fara sa în?eleaga de ce, prinsa într-o realitate care pare prea perfecta ca sa fie adevarata, prea lini?tita ca sa nu ascunda ceva putred dedesubt, unde fiecare zâmbet este o masca, fiecare atingere este o minciuna, iar fiecare clipa traita pare scrisa dinainte de o for?a pe care nu o poate vedea, dar care o prive?te neîncetat.
Pentru ca ea nu este libera, nu a fost niciodata, iar lumea în care respira nu este lumea ei, ci o iluzie construita cu o precizie bolnava, o colivie frumoasa în care sufletul ei este ?inut captiv, modelata de o fiin?a care nu creeaza din iubire, ci din posesie, din obsesie, dintr-o dorin?a atât de veche ?i de violenta încât nici focul Infernului nu a reu?it vreodata sa o stinga. Numele lui este Caligor, iar acolo unde el exista, realitatea nu mai apar?ine nimanui altcuiva, pentru ca voin?a lui nu doar ca distruge, ci rescrie, îndoind lumi, rupând legi ?i transformând dorin?a în adevar, iar atunci când a privit pentru prima data spre lumea oamenilor ?i a ales un suflet care nu îi apar?inea, nu a facut-o din mila ?i nici din iubire, ci pentru ca acel suflet purta în el ceva ce nici macar Infernul nu putea crea: o cheie.
Dar alegerea lui nu a fost începutul unui regat, ci începutul unei gre?eli pe care nici macar un rege al întunericului nu o poate controla, pentru ca în clipa în care Melissa a fost însemnata, nu a devenit doar mireasa Infernului, nu a devenit doar puntea dintre lumi, ci a devenit locul în care toate legile se rup, unde lumina ?i întunericul nu se mai distrug, ci coexista într-o forma imposibila. Iar în adâncul ei cre?te ceva ce nu ar fi trebuit sa existe niciodata, o fiin?a nascuta din sânge, voin?a ?i contradic?ie, un copil pe care nici îngerii nu îl pot revendica ?i nici demonii nu îl pot supune, o prezen?a care nu apar?ine niciunui tarâm ?i care, odata trezita, nu va aduce echilibru, ci prabu?ire.
Pe masura ce iluziile încep sa crape, iar adevarul se strecoara prin fisuri tot mai adânci, Melissa este for?ata sa vada ceea ce nu ar fi trebuit sa vada niciodata, sa simta ceea ce i-a fost ascuns ?i sa în?eleaga ca salvarea nu vine fara distrugere, ca libertatea nu exista fara pierdere ?i ca uneori, pentru a scapa din Infern, trebuie sa-l aduci cu tine. Pentru ca în povestea aceasta nu exista eroi, nu exista salvatori ?i nu exista finaluri lini?tite, ci doar alegeri care sfâ?ie, iubiri care corup ?i adevaruri care nu elibereaza, ci condamna.
Iar atunci când totul va fi dezvaluit ?i când por?ile dintre lumi vor începe sa se deschida, nu va fi vorba despre cine supravie?uie?te. Ci despre cine ramâne în picioare. dupa ce totul a ars.
Se spune ca Infernul nu este un loc, ci o voin?a, iar atunci când acea voin?a capata forma, lumea însa?i începe sa se frânga sub greutatea ei, iar Melissa simte asta fara sa în?eleaga de ce, prinsa într-o realitate care pare prea perfecta ca sa fie adevarata, prea lini?tita ca sa nu ascunda ceva putred dedesubt, unde fiecare zâmbet este o masca, fiecare atingere este o minciuna, iar fiecare clipa traita pare scrisa dinainte de o for?a pe care nu o poate vedea, dar care o prive?te neîncetat.
Pentru ca ea nu este libera, nu a fost niciodata, iar lumea în care respira nu este lumea ei, ci o iluzie construita cu o precizie bolnava, o colivie frumoasa în care sufletul ei este ?inut captiv, modelata de o fiin?a care nu creeaza din iubire, ci din posesie, din obsesie, dintr-o dorin?a atât de veche ?i de violenta încât nici focul Infernului nu a reu?it vreodata sa o stinga. Numele lui este Caligor, iar acolo unde el exista, realitatea nu mai apar?ine nimanui altcuiva, pentru ca voin?a lui nu doar ca distruge, ci rescrie, îndoind lumi, rupând legi ?i transformând dorin?a în adevar, iar atunci când a privit pentru prima data spre lumea oamenilor ?i a ales un suflet care nu îi apar?inea, nu a facut-o din mila ?i nici din iubire, ci pentru ca acel suflet purta în el ceva ce nici macar Infernul nu putea crea: o cheie.
Dar alegerea lui nu a fost începutul unui regat, ci începutul unei gre?eli pe care nici macar un rege al întunericului nu o poate controla, pentru ca în clipa în care Melissa a fost însemnata, nu a devenit doar mireasa Infernului, nu a devenit doar puntea dintre lumi, ci a devenit locul în care toate legile se rup, unde lumina ?i întunericul nu se mai distrug, ci coexista într-o forma imposibila. Iar în adâncul ei cre?te ceva ce nu ar fi trebuit sa existe niciodata, o fiin?a nascuta din sânge, voin?a ?i contradic?ie, un copil pe care nici îngerii nu îl pot revendica ?i nici demonii nu îl pot supune, o prezen?a care nu apar?ine niciunui tarâm ?i care, odata trezita, nu va aduce echilibru, ci prabu?ire.
Pe masura ce iluziile încep sa crape, iar adevarul se strecoara prin fisuri tot mai adânci, Melissa este for?ata sa vada ceea ce nu ar fi trebuit sa vada niciodata, sa simta ceea ce i-a fost ascuns ?i sa în?eleaga ca salvarea nu vine fara distrugere, ca libertatea nu exista fara pierdere ?i ca uneori, pentru a scapa din Infern, trebuie sa-l aduci cu tine. Pentru ca în povestea aceasta nu exista eroi, nu exista salvatori ?i nu exista finaluri lini?tite, ci doar alegeri care sfâ?ie, iubiri care corup ?i adevaruri care nu elibereaza, ci condamna.
Iar atunci când totul va fi dezvaluit ?i când por?ile dintre lumi vor începe sa se deschida, nu va fi vorba despre cine supravie?uie?te. Ci despre cine ramâne în picioare. dupa ce totul a ars.
