Romelia Lungu

De la începutul timpului, Infernul nu a fost un singur loc. A fost împar?it în cinci alei, fiecare nascuta din cea mai întunecata parte a sufletului uman: Lacrimile, Durerea, Blestemele, Disperarea. ?i ultima dintre ele, Regretele. Se spune ca atâta timp cât aceste alei exista, omenirea nu va scapa niciodata de propriile umbre, dar haosul din interiorul lor va ramâne închis pentru totdeauna într-un spa?iu nascut din suferin?a umana, un loc unde umbrele lor puteau exista fara sa devoreze lumea.
Daria a coborât acolo unde niciun muritor nu ar putea supravie?ui. A luptat cu demonii care conduceau fiecare dintre aceste regate ?i a distrus toate cele cinci alei ale Infernului, crezând ca odata cu ele va distruge ?i Infernul însu?i. Dar Infernul nu moare. Pentru ca Infernul nu a fost niciodata doar un loc. Este o boala a sufletului uman. Iar acum, când linia dintre lume ?i abis s-a rupt, Infernul începe sa se reconstruiasca în cel mai periculos loc posibil: în oameni.În ora?ul Wolfsburg, pielea oamenilor începe sa se usuce ca frunzele moarte, iar lacrimile lor se transforma în sânge.
Regretele prind forma, umbrele se mi?ca prin taceri, iar realitatea însa?i începe sa se sfâ?ie. Daria a facut ceea ce nimeni nu a reu?it vreodata: a distrus cele cinci Alei ale Infernului crezând ca a?a va distruge însu?i Infernul. Dar tocmai prin asta l-a eliberat în lume. Acum, în fa?a ruinelor dintre doua realita?i, Daria trebuie sa ia ultima decizie, una pe care nici demonii, nici zeii nu ar putea-o face fara sa se frânga.
Sa se salveze pe ea însa?i. ?i sa încerce sa devina din nou umana. Sau sa salveze omenirea. ?i sa ramâna pentru totdeauna ceea ce a fost creata sa fie. Pentru ca uneori, cea mai cumplita batalie nu este împotriva demonilor. Ci împotriva propriului suflet.