Trè anni fà, di nuvembre 2006, escia "Ci bè da ride", racultina di stalvatoghji ridiculi. Vogliu ringrazià di core tutti quelli chi m'anu fattu l'onore di leghje sta prim'opera. Al di là d'un' emuziunante prova di simpatia, m'anu arricatu un affollu maiè. L'esistenza d'un letturatu nustrale, cusi bramosu, custituisce u più bellu incuragimentu per u scrittore isulanu. Venenu tandu accertate e so prufonde cunvinzioni testimunià cun fervore, furtificà a lingua, incarnà persunagi, pitturisce lochi, inventà stonde, ingiardinà dumani... via, tramandà è rimudellà a cultura soia. Cunvinzione dinù chi stu sfocu di a risa, propiu accunsentia, ch'ellu currispundia à un bisognu nascostu ma forte, ch'ellu corre sempre l'estru cullettivu di a burla è di u scherzu, propiu salutariu da francacci l'ammorbu è da cultivà l'autoderisione, "suprema intelligenza di i populi".
Trè anni fà, di nuvembre 2006, escia "Ci bè da ride", racultina di stalvatoghji ridiculi. Vogliu ringrazià di core tutti quelli chi m'anu fattu l'onore di leghje sta prim'opera. Al di là d'un' emuziunante prova di simpatia, m'anu arricatu un affollu maiè. L'esistenza d'un letturatu nustrale, cusi bramosu, custituisce u più bellu incuragimentu per u scrittore isulanu. Venenu tandu accertate e so prufonde cunvinzioni testimunià cun fervore, furtificà a lingua, incarnà persunagi, pitturisce lochi, inventà stonde, ingiardinà dumani... via, tramandà è rimudellà a cultura soia. Cunvinzione dinù chi stu sfocu di a risa, propiu accunsentia, ch'ellu currispundia à un bisognu nascostu ma forte, ch'ellu corre sempre l'estru cullettivu di a burla è di u scherzu, propiu salutariu da francacci l'ammorbu è da cultivà l'autoderisione, "suprema intelligenza di i populi".