PÂINE CU SUFLET

Aceasta pâine nu mai era doar hrana. Era o poveste coapta în fiecare zi, o rugaciune framântata cu mâinile mele, o marturisire fara cuvinte. În ea se adunau toate încercarile vie?ii mele - de la începuturile mele ca tânar colindator, cu chitara în spate ?i inima plina de cântece, pâna la anii în care am fost omul bun la toate, cautând un rost, o chemare. Apoi, brutar. Nu doar cu meseria în mâini, ci cu sufletul în aluat.
Fiecare pâine purta amintirea unei familii dobândite - Corina, cu zâmbetul ei cald ?i mâinile care ?tiau sa aline; mama ei Maria de la care am dobandit secretele brutariei ?i a patiseriei; batrâna care mi-a lasat gradina; Luca ?i Dorian, care au devenit fiii mei de suflet; Silvia, cu blânde?ea ei tacuta. ?i mai ales, sufletul neprihanit al lui Avram, copilul care nu ?tie înca durerea, dar care o vindeca doar prin simpla lui prezen?a.
Toate acestea se plamadeau în "pâinea cu suflet". Pentru cei care mai eram - rani?i, dar vii. ?i pentru cei pleca?i - care traiau acum în fiecare fir de faina, în fiecare crusta rumena, în fiecare firimitura împar?ita cu grija