Hefaistos Zeul Fierar. Poezii, #14

Într-o lume în care zeii stralucesc prin frumuse?e, putere sau magie, Hefaistos pare un paradox. Diform, respins, tacut, dar indispensabil. El nu cutreiera cerurile cu tunete, nu farmeca prin cântece sau parfumuri. El ciople?te, sudeaza, toarna metalul topit în matri?e divine.În Olimp, el nu e vazut;dar to?i calca pe ceea ce a creat. Aceasta carte de poezii nu este doar o colec?ie lirica despre un zeu antic.
Este o explorare a unei figuri uitate, dar mai actuale decât oricând. Hefaistos, Zeul Fierar, nu ne vorbe?te prin strigat, ci prin scânteie. Prin loviturile ciocanului, prin suflul încins al forjei. Este zeul celor care nu apar în prim-plan, dar fara de care lumea s-ar prabu?i. Este patronul nevazut al inginerilor, al arti?tilor, al celor care lucreaza cu mâinile, cu mintea ?i cu suferin?a. Fiecare poezie din acest volum descopera o fa?eta a identita?ii lui Hefaistos:copilul abandonat, me?terul genial, so?ul în?elat, fratele rival, constructorul lumii ?i, mai presus de toate, simbolul dualita?ii umane.În el se întâlnesc slabiciunea ?i for?a, respingerea ?i recunoa?terea, munca ?i crea?ia.
Prin versuri, Hefaistos devine vocea tuturor celor care construiesc în tacere ?i care nu î?i vad chipul reflectat în oglinzile gloriei. Aceasta carte este ?i un omagiu adus imperfec?iunii fertile, gre?elii transformate în arta, caderii care da na?tere urcu?ului. Hefaistos nu este doar un mit;este o metafora vie pentru condi?ia umana, ciobita, dar capabila de miracole. Invit cititorul sa pa?easca în atelierul sau, acolo unde focul nu mistuie, ci zide?te.
Sa asculte, printre aburi ?i metal, cum bate inima unui zeu care nu a fost ales sa conduca, dar care a fost condamnat sa creeze.?i sa descopere ca din flacara se poate na?te, uneori, cel mai uman dintre zei.