De la inima spre cer

Cartea "De la inima spre cer", scrisa sub forma de roman istoric, are la baza totusi o documentare serioasa, în încercarea de a aduce mai multa lumina într-o perioada obscura din istoria României; aceea dintre cele doua razboaie mondiale, epoca agitata, cu multe pacate, care a fost apoi denaturata, în interesul celor de la putere, din tara sau din afara ei. Dezinformarea, delatiunea, mistificarile de tot felul, au dus la ascunderea adevarului, care, în viziunea unora, ar trebui sa stea si în continuare sub obroc, fiindca asa cer interesele obscure ale Ocultei.
Eu nu sunt istoric de meserie, traiesc departe de tara si deci, nu am avut acces nici la arhive sau colectii de ziare. Atunci, cum de am putut scrie o carte de aproape 500 de pagini? Exista doua modalitati de a scrie: pe baza informatiei, sau pe baza inspiratiei. Eu am folosit exclusiv internetul si cu toate ca spatiul virtual este plin de mizerii mai mari decât spatiul real, am reusit sa gasesc exact informatiile de care am avut nevoie, pe care le-am prelucrat în text fara nici un fel de alterare al adevarurilor cuprinse în ele.
Nu m-a interesat nici ca sa fiu pe linia political correct, care mie mi se pare o manipulare, cu scopul de a te face sa te autocenzurezi. Pentru asta cred ca aceasta carte ofera cititorului un punct de vedere scris cu onestitate si cu inima buna. Inspiratia de care aminteam m-a facut sa prezint multe lucruri noi, pe care nu m-am sfiit sa le spun cu toata convingerea. Am facut si câteva descoperiri, precum faptul ca Parintele Arsenie a pictat pe o fresca a bisericii Draganescu, intitulata "Adormirea Maicii Domnului", în locul Maicutei lui Christos, pe Capitan.
A facut acest lucru, ca sa lase românilor un mesaj secret. Sunt multe puncte de vedere noi, bazate pe informatii, pe care unii nu le considera demne de crezare. Adica un articol de ziar, care mistifica adevarul, este considerat sursa demna de încredere pentru a intra în vizorul istoricilor iar marturia unui om cinstit, nu? Eu întreb, de ce nu? Ziaristul nu tot din marturii si-a scris articolul? Si nu tot el modifica acele marturii cum îi cer interesele? Asa ca un articol de ziar este mult mai putin credibil, decât o marturie direct de la sursa.
Eu sunt sigur ca, cine va ajunge sa citeasca aceasta carte cu atentie, va reusi sa-si formeze o ideea mult mai apropiata de adevar despre perioada zbuciumata din istoria României, dintre cele doua razboaie mondiale.În carte am facut si comparatii cu alte tari din spatiul european, precum Polonia, Finlanda, Germania sau Rusia, tocmai pentru a întelege mai bine situatia României în context european.
De ce o miscare care a ajuns la un milion de membri în 11 ani din România, care a comis 69 de crime în toata existenta ei, este socotita, în frunte cu conducatorii ei criminala, iar coducatorul Poloniei, Pilsudski, sau cel al Finlandei, Mannerheim, care au pe constiinta mii de crime, sunt considerati în tara lor eroi, au statui si cu numele lor sunt botezate strazi din multe orase? De ce la noi e altfel? De ce o miscare româneasca, care a avut membri închisi în lagarele germane si nu a fost acuzata de nazism la Tribunalul de la Nuerenberg, este considerata nazista? Cine le da dreptul unora sa mistifice adevarul chiar atât de mult? Si de ce o fac?Cartea raspunde si la aceasta întrebare: pentru ca exista o misiune sacra, care a fost încredintata poporului român de SUS, misiune care, atunci când se va îndeplini, va însemna disparitia ocultei de pe fata pamântului.
De asta neamul românesc are parte de jertfa mai mult decât alte neamuri si a dat un numar nesfârsit de martiri si de eroi.