Nouveauté
Cutia Pandorei. Legendele Olimpului, #18
Par :Formats :
Disponible dans votre compte client Decitre ou Furet du Nord dès validation de votre commande. Le format ePub est :
- Compatible avec une lecture sur My Vivlio (smartphone, tablette, ordinateur)
- Compatible avec une lecture sur liseuses Vivlio
- Pour les liseuses autres que Vivlio, vous devez utiliser le logiciel Adobe Digital Edition. Non compatible avec la lecture sur les liseuses Kindle, Remarkable et Sony

Notre partenaire de plateforme de lecture numérique où vous retrouverez l'ensemble de vos ebooks gratuitement
Pour en savoir plus sur nos ebooks, consultez notre aide en ligne ici
- FormatePub
- ISBN8231292127
- EAN9798231292127
- Date de parution06/08/2025
- Protection num.pas de protection
- Infos supplémentairesepub
- ÉditeurWalzone Press
Résumé
Cu mult înainte ca oamenii sa cunoasca durerea, într-o lume neatinsa de suferin?a ?i uitare, Zeii domneau peste toate cu o mâna nevazuta. Pamântul era tânar, soarele blând, iar inimile oamenilor nu cuno?teau nici teama, nici moartea. Nimeni nu plângea. Nimeni nu min?ea. Lumea era pura, ca o gradina neatinsa de vântul durerii.Însa într-o clipa, ordinea aceasta s-a schimbat. Nu printr-un razboi. Nu printr-un cutremur.
Ci printr-un simplu gest omenesc:o mâna care a deschis un vas. Se spune ca a fost pedeapsa zeilor. Al?ii spun ca a fost o lec?ie, o trezire. Dar to?i sunt de acord asupra unui singur lucru:în acel moment, când Pandora a ridicat capacul, lumea s-a schimbat pentru totdeauna. Din cutie, care nu era o simpla cutie, ci o poarta între tarâmuri, s-au revarsat toate lucrurile pe care omenirea nu le cunoscuse pâna atunci:boala, tradarea, mânia, gelozia, moartea.
Ele au prins radacina în inimile oamenilor ?i au ramas acolo de atunci.?i totu?i...ceva a ramas în interior. Când Pandora, înfrico?ata, a încercat sa închida vasul, un ultim duh, slab ?i tacut, nu apucase sa iasa. Era Speran?a, mica, fragila, dar luminoasa.?i în acel moment, lumea nu s-a pierdut. Lumea a supravie?uit. Aceasta este povestea Pandorei. Nu doar despre o gre?eala, ci despre curiozitate, cadere ?i rena?tere.
Despre ceea ce se pierde ?i despre ceea ce merita pastrat. Este povestea unei lumi care înva?a, cu fiecare genera?ie, sa traiasca nu fara rau, ci în ciuda lui. Iar cutia? Ea ramâne deschisa. Nu pentru ca trebuie sa scape ceva din ea. Ci pentru ca în golul ei se afla oglinda noastra.?i poate, în acea tacere adânca, se mai aude înca un ?oapta:"Spera."
Ci printr-un simplu gest omenesc:o mâna care a deschis un vas. Se spune ca a fost pedeapsa zeilor. Al?ii spun ca a fost o lec?ie, o trezire. Dar to?i sunt de acord asupra unui singur lucru:în acel moment, când Pandora a ridicat capacul, lumea s-a schimbat pentru totdeauna. Din cutie, care nu era o simpla cutie, ci o poarta între tarâmuri, s-au revarsat toate lucrurile pe care omenirea nu le cunoscuse pâna atunci:boala, tradarea, mânia, gelozia, moartea.
Ele au prins radacina în inimile oamenilor ?i au ramas acolo de atunci.?i totu?i...ceva a ramas în interior. Când Pandora, înfrico?ata, a încercat sa închida vasul, un ultim duh, slab ?i tacut, nu apucase sa iasa. Era Speran?a, mica, fragila, dar luminoasa.?i în acel moment, lumea nu s-a pierdut. Lumea a supravie?uit. Aceasta este povestea Pandorei. Nu doar despre o gre?eala, ci despre curiozitate, cadere ?i rena?tere.
Despre ceea ce se pierde ?i despre ceea ce merita pastrat. Este povestea unei lumi care înva?a, cu fiecare genera?ie, sa traiasca nu fara rau, ci în ciuda lui. Iar cutia? Ea ramâne deschisa. Nu pentru ca trebuie sa scape ceva din ea. Ci pentru ca în golul ei se afla oglinda noastra.?i poate, în acea tacere adânca, se mai aude înca un ?oapta:"Spera."
Cu mult înainte ca oamenii sa cunoasca durerea, într-o lume neatinsa de suferin?a ?i uitare, Zeii domneau peste toate cu o mâna nevazuta. Pamântul era tânar, soarele blând, iar inimile oamenilor nu cuno?teau nici teama, nici moartea. Nimeni nu plângea. Nimeni nu min?ea. Lumea era pura, ca o gradina neatinsa de vântul durerii.Însa într-o clipa, ordinea aceasta s-a schimbat. Nu printr-un razboi. Nu printr-un cutremur.
Ci printr-un simplu gest omenesc:o mâna care a deschis un vas. Se spune ca a fost pedeapsa zeilor. Al?ii spun ca a fost o lec?ie, o trezire. Dar to?i sunt de acord asupra unui singur lucru:în acel moment, când Pandora a ridicat capacul, lumea s-a schimbat pentru totdeauna. Din cutie, care nu era o simpla cutie, ci o poarta între tarâmuri, s-au revarsat toate lucrurile pe care omenirea nu le cunoscuse pâna atunci:boala, tradarea, mânia, gelozia, moartea.
Ele au prins radacina în inimile oamenilor ?i au ramas acolo de atunci.?i totu?i...ceva a ramas în interior. Când Pandora, înfrico?ata, a încercat sa închida vasul, un ultim duh, slab ?i tacut, nu apucase sa iasa. Era Speran?a, mica, fragila, dar luminoasa.?i în acel moment, lumea nu s-a pierdut. Lumea a supravie?uit. Aceasta este povestea Pandorei. Nu doar despre o gre?eala, ci despre curiozitate, cadere ?i rena?tere.
Despre ceea ce se pierde ?i despre ceea ce merita pastrat. Este povestea unei lumi care înva?a, cu fiecare genera?ie, sa traiasca nu fara rau, ci în ciuda lui. Iar cutia? Ea ramâne deschisa. Nu pentru ca trebuie sa scape ceva din ea. Ci pentru ca în golul ei se afla oglinda noastra.?i poate, în acea tacere adânca, se mai aude înca un ?oapta:"Spera."
Ci printr-un simplu gest omenesc:o mâna care a deschis un vas. Se spune ca a fost pedeapsa zeilor. Al?ii spun ca a fost o lec?ie, o trezire. Dar to?i sunt de acord asupra unui singur lucru:în acel moment, când Pandora a ridicat capacul, lumea s-a schimbat pentru totdeauna. Din cutie, care nu era o simpla cutie, ci o poarta între tarâmuri, s-au revarsat toate lucrurile pe care omenirea nu le cunoscuse pâna atunci:boala, tradarea, mânia, gelozia, moartea.
Ele au prins radacina în inimile oamenilor ?i au ramas acolo de atunci.?i totu?i...ceva a ramas în interior. Când Pandora, înfrico?ata, a încercat sa închida vasul, un ultim duh, slab ?i tacut, nu apucase sa iasa. Era Speran?a, mica, fragila, dar luminoasa.?i în acel moment, lumea nu s-a pierdut. Lumea a supravie?uit. Aceasta este povestea Pandorei. Nu doar despre o gre?eala, ci despre curiozitate, cadere ?i rena?tere.
Despre ceea ce se pierde ?i despre ceea ce merita pastrat. Este povestea unei lumi care înva?a, cu fiecare genera?ie, sa traiasca nu fara rau, ci în ciuda lui. Iar cutia? Ea ramâne deschisa. Nu pentru ca trebuie sa scape ceva din ea. Ci pentru ca în golul ei se afla oglinda noastra.?i poate, în acea tacere adânca, se mai aude înca un ?oapta:"Spera."