Blestemul Elenei. Drragoste și Misticism, #1

Noaptea era adânca, iar vântul suiera printre crengile uscate ale padurii. Luna, ascunsa dupa un strat gros de nori, lasa pamântul scufundat într-o bezna amenin?atoare.În mijlocul acestei întunecimi, un castel parasit veghea ca un martor mut al unei tragedii de mult uitate.Într-o camera rece, unde lumina lumânarilor arunca umbre ciudate pe pere?i, o femeie îngenunchea în fa?a unui altar improvizat.
Rochia ei neagra, lunga ca noaptea, se raspândea pe podeaua de piatra, iar ochii ei ardeau cu o ura care sfida însa?i moartea.-Sa nu cuno?ti niciodata iubirea adevarata! a rostit ea cu glas ragu?it. Sa fii condamnata sa o cau?i o via?a întreaga, fara sa o atingi vreodata! Cuvintele ei s-au împletit cu fumul negru care se ridica din lumânarile aprinse. Aerul din jur s-a îngreunat, ca ?i cum însa?i noaptea ar fi prins radacini în încapere.?i atunci, ca raspuns la dorin?a ei neagra, o voce nevazuta a ?optit:-Blestemul este rostit.?i va fi pecetluit.În acea clipa, femeia a sim?it cum ceva nevazut o smulge din realitate.
Sufletul ei a fost prins între lumi, într-o noapte care nu se va sfâr?i niciodata. Anii au trecut. Nimeni nu ?i-a mai amintit de ea, dar ecoul blestemului sau a dainuit, legând doua destine într-un nod imposibil de desfacut.Într-un alt col? al lumii, departe de acel castel uitat, Andreea î?i traia via?a fara sa ?tie ca asupra ei plana o soarta scrisa cu cerneala neagra. Oricât de mult ar fi iubit, oricât de aproape ar fi fost de fericire, ceva nevazut îi smulgea mereu iubirea din bra?e.Îi lasa doar golul, o durere surda, o amintire neîmplinita.
Dar nimic nu ramâne ve?nic ascuns.În curând, trecutul urma sa revina, iar umbrele sa-?i ceara drepturile. Iar când Andreea avea sa afle adevarul, totul avea sa se schimbe. Pentru totdeauna.