En cours de chargement...
Colec?ia romanelor scriitoarei Mara Popescu-Vasilca ne ofera ?i de data aceasta o mostra de epic realizat exemplar. Începuta la persoana a I-a singular, cartea suscita înca de la primele pagini interes pentru lectura despre mântuirea prin dragoste. La grani?a dintre via?a ?i moarte, personajul principal, un barbat trecut prin multe, cutreiera acea parte a ora?ului care îi provoaca cel mai mult teama.
E hotarât sa termine cu via?a ?i tocmai aici, pe podul pe care talpile lui pa?esc cu înfrigurare. O cohorta de naluci îl înso?esc în plimbarea nocturna ?i-l îndeamna, fie sa se arunce de pe pod, fie sa-?i revina ?i sa se trezeasca din starea aceea deplorabila. Tot trecutul îi patrunde cu zgomot în ochi ?i-n auz ?i parca e cazut într-o capcana din care se zbate zadarnic sa iasa. Atmosfera este redata cu mult talent narativ.
Pâna ?i fundalul muzical este în ton cu starea de confuzie ?i nelini?te a personajului. O fina investiga?ie psihologica asupra lui, atesta talentul de necontestat al autoarei:"Ma reazem de parapet, îmi iau capul în mâini acoperindu-mi urechile, simt ca-nebunesc la gândul ca o sa mor ?i eu disperat ?i singur ca el, dar vorbele îmi ajung printre degete. Ani de zile am fredonat la infinit aceasta blestemata arie, pusa pe note, un urlet de fiin?a omeneasca de nestavilit, "E muoio disperato!" Pendularea aceasta între teama ?i disperare, este constanta barbatului, ajuns pe pod în plina noapte pustie: "Aria asta, stafia, ma?ina, podul macabru ?i eu..." Se zice ca în preajma mor?ii, omul iube?te via?a cu putere, a?a cum poate, nu a facut-o pâna atunci.
Dar, se pare ca destinul a pus stapânire pe via?a personajului. Un joc de umbre ?i naluci spore?te starea de angoasa. Pe deasupra ?i un sinuciga?, într-un gest de disperare, se arunca de pe parapetul de caramida, luându-?i adio de la via?a, dupa ce a?teptase un semn de la o persoana iubita, care sa-l împiedice. Într-un fel, anticipeaza ceea ce avea sa urmeze. O demonstra?ie pe viu despre distan?a infima dintre via?a ?i moarte.
Trecerea dincolo e ?i un act de curaj ?i unul de la?itate maxima. Depinde care dintre ele câ?tiga. Victima ?i calau în aceea?i masura. Real ?i supranatural se amesteca în viziunile barbatului care, din pricina condi?iei lui precare, din cauza foamei, frigului, emo?iei, sinuciga?ului care-?i curmase via?a de pe pod, imaginile devin hiperbolice:"Oricum ma simt urmarit de multe gânduri negre cu care trebuie sa ma lupt.
Stafia, sigur era parte din mine. Statea acolo ca sa ma ajute, sa ma eliberez de trecut, prea ?tia multe. Acest trecut care-mi da o mare încarcatura negativ emo?ionala". Cu toate aceste gânduri, omul depa?e?te momentul, depa?e?te criza suicidala ?i se smulge brusc din locul care îl ?inea cu ghearele. E ca o eliberare, ca o evadare din moarte ?i o reîntoarcere la via?a. ?i cu cât a fost tenta?ia mai mare, cu atât acum se prinde de balustrada mai vârtos, ca într-o disperare ?i o primejdie grozava.
