Afrodita Spuma Mării Și Focul Inimii. Legendele Olimpului, #4

Acolo unde cerul s-a sfâ?iat sub sabia timpului, iar Uranos a fost înfrânt de sângele sau, din spuma alba a marii s-a nascut Afrodita, nu doar o zei?a, ci o flacara ve?nic vie, purtata de vânturi ?i vise. Ea nu a venit pe lume cu arme sau porunci, ci cu zâmbetul care aprinde, cu pasul care înmoaie piatra, cu puterea care face inima sa bata ?i sa tremure în acela?i timp. Aceasta nu este o simpla poveste mitologica.
Este o incursiune în for?ele cele mai vechi ?i mai vii ale lumii:dorin?a ?i iubirea. Afrodita, nascuta din spuma, aduce cu ea misterul marii, adânc, în?elator, tulburator. Dar în pieptul ei arde un foc pe care nici zeii nu l-au putut stinge:Focul inimii. Acea for?a nevazuta care înal?a imperii ?i le prabu?e?te, care une?te suflete ?i le rupe cu aceea?i intensitate. Afrodita nu e nici blânda, nici cruda.
E totul. E începutul atingerii, tremurul sarutului, glasul care spune "ramâi", chiar ?i atunci când ?tie ca plecarea e inevitabila. Ea a iubit muritori, a nascut zei, a fost tradata, adorata, uitata ?i reînviata.În ochii ei s-a vazut cerul, dar ?i abisul."Afrodita:Spuma Marii ?i Focul Inimii" este o epopee despre o putere care nu se poate controla prin legi, nici înlan?ui prin teama. Este o calatorie prin templele uitate, prin pove?tile de iubire scrise în piele, prin clipa în care doi oameni se recunosc fara cuvinte.
Este despre durere, dar ?i despre frumuse?ea de a iubi în ciuda ei. Ve?i merge pe urmele zei?ei, de pe ?armurile Ciprului pâna în ruinele Troiei, din sarutul lui Paris pâna în lacrima unei mame. Ve?i sim?i spuma care mângâie ?i focul care mistuie. Caci Afrodita nu e doar un nume. Este inima însa?i, atunci când bate pentru altcineva.?i acum, va chem sa-i asculta?i povestea.