Fiodor Dostoïevski

O bijuterie a literaturii ruse timpurii, aparent o simpla idila romantica, dar care ascunde profunde teme filosofice. Un narator fara nume - un tânar "visator" solitar din Sankt Petersburg - vorbe?te despre întâlnirea sa efemera, pe parcursul a patru nop?i de vara, cu o tânara femeie. Mult mai mult decât o povestire sentimentala despre un episod de dragoste platonica, în paginile sale se împletesc ?i se reflecta unele dintre cele mai importante teme filosofice ale condi?iei umane: alienarea individului modern într-o metropola impersonala, idealismul romantic ce înal?a sufletul dar îl ?i expune iluziei, tensiunea dintre vis ?i realitate ca mod de raportare la lume, ?i cautarea identita?ii în absen?a reperelor exterioare.
Dostoievski reu?e?te performan?a de a discuta toate acestea în subtext, sub aparen?a unei confesiuni de dragoste neîmplinita, men?inând un echilibru între empatie ?i analiza critica. Prin figura Visatorului, el creeaza un arhetip literar - timidul singuratic care prefera lumea fanteziei - ?i totodata un caz de studiu existen?ial. Îl vedem pe acest erou trecând de la exaltare la agonie, de la iluzie la luciditate, iar în acest proces cititorul este invitat sa mediteze la propriile sale vise ?i deziluzii, la propriul raport cu realitatea ?i la nevoia de conexiune umana autentica.